Contextul socio-politic a făcut ca vecinii să vadă mai mereu mămăliga pe masa românului, preparatul căpătându-și astfel statutul de simbol național.
Pasionat de bucătărit și grădinărit, dar istoric la bază, Alex Drace-Francis (51 de ani) a purces într-o călătorie antropologică pentru a afla tainele mămăligii. În cartea „Istoria mămăligii. Povestea globală a unui preparat național“, publicată în acest an la Editura Humanitas, el întoarce mămăliga pe toate părțile și îi găsește atât simbolistica națională pentru români, cât și cea universală – drumul porumbului către preparatul fiert care poartă denumiri diferite în toată lumea. Cu un puternic accent moldovenesc, căpătat după perioada petrecută în România, Alex Drace-Francis vorbește pentru „Weekend Adevărul“ despre mămăliga noastră cea de toate zilele – căci da, ea, și nu pâinea, a stat pe masa românului în zilele grele, devenind acum gourmet.
Alex Drace-Francis: Am venit prima dată în România în anii 1990, o perioadă de mari schimbări. Eram student la Litere. În 1993 și 1994 am coordonat un proiect umanitar în județul Botoșani. Acolo am învățat românește. Se vede uneori că am și puțin accent moldovenesc (râde). M-am întors la studii la Londra, începând din 1995, unde am făcut masterat, apoi doctorat. De 25 de ani mă ocup de istorie, nu numai a României, ci și a Balcanilor.
