Aceasta este ultima urmaşă a unor evrei care stăpâneau acum un secol mii de hectare în nordul judeţului
Pădurea Feredeni rămâne în proprietatea statului. În suprafaţă de aproape 400 ha, pădurea din apropierea comunei Deleni fusese revendicată de Anisia Fischer, ultima urmaşă a unor evrei care stăpâneau acum 100 de ani mii de hectare în judeţele Iaşi şi Botoşani. Cererea femeii a fost respinsă, judecătorii considerând că aceasta nu a urmat procedura legală pentru revendicare.
Pădurea de la Feredeni fusese cumpărată de fraţii Carol şi Froim Fischer în 1939. Un an mai târziu însă, evreilor li s-a interzis să mai deţină proprietăţi funciare, acestea fiind confiscate în cadrul aşa-numitei politici de „românizare” a statului. Reglementările antievreieşti au fost abrogate în decembrie 1944, când legea 641 a dispus restituirea către foştii proprietari a terenurilor confiscate. În baza acestei legi, vechi de aproape 80 de ani, a cerut şi Anisia Fischer retrocedarea a 372,52 ha de pădure. Aceasta a chemat în judecată statul român prin Direcţia Finanţelor Publice şi Regia Naţională „Romsilva”, care administrează pădurea, prin Ocolul Silvic Hârlău. În instanţă, reprezentanţii Ocolului Silvic au arătat că Fischer ar fi trebuit să urmeze calea stabilită de legile fondului funciar, adresându-se cu o cerere comisiei locale din Deleni.
În plus, pădurea Feredeni mai fusese revendicată prin justiţie în două rânduri, în ambele dăţi plângerile fiind respinse. La o concluzie asemănătoare au ajuns în primă instanţă şi magistraţii Tribunalului. Prin Legea 641, toate proprietăţile funciare ale evreilor fuseseră restituite, deci şi pădurea Feredeni, chiar dacă nu existau acte clare în acest sens. Ulterior, pădurea ajunsese în proprietatea statului, probabil confiscată de regimul comunist. Din nou, nu existau documente care să ateste modul în care autorităţile Republicii Populare Române confiscaseră pădurea, putându-se presupune că ea fusese preluată de stat în mod abuziv, fără niciun titlu valabil. Or, astfel de situaţii sunt reglementate de legile fondului funciar. Prin urmare, Fischer ar fi trebuit să urmeze procedurile stabilite de acestea, nu să se adreseze instanţei. Solicitarea Anisiei Fischer a fost respinsă de Tribunal.
Sentinţa a fost atacată de Fischer în faţa Curţii de Apel. Aici, procesul a durat doar două săptămâni, magistraţii acestei instanţe confirmând decizia Tribunalului. Apelul fiindu-i respins Fischer mai are doar posibilitatea recursului, în care ar trebui să demonstreze că sentinţa Curţii de Apel a fost adoptată în condiţii ilegale.
