Noua Lege a Educaţiei, prevăzută în Proiectul România Educată, conţine o parte destinată statutului şi carierei personalului didactic, cu un capitol intitulat «Drepturi şi obligaţii ale personalului didactic». Drepturile specifice profesiei, pe care ar trebui să şi le însuşească orice profesor, lipsesc cu desăvârşire, fiind doar stipulate câteva drepturi constituţionale pe care le deţine orice individ.
„Statutul personalului trebuie să reflecte ipostaza socială a respectivei categorii în societatea respectivă. Eu cred că este foarte important ca un statut să sublinieze o serie de drepturi care să facă profesia de angajat al sistemului de învăţământ să fie una atractivă. Nu putem afirma acest lucru. Deci statutul care există în proiectul Legii Educaţiei Naţionale este un simulat”, declară Laviniu Adrian Lăcustă, Preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitardin (USLIP) Iaşi.
Această profesie presupune o multitudine de drepturi. Există contractul de muncă ce aminteşte drepturile unui cadru didactic, însă, cele mai clare şi mai bine definite sunt cele din lege. Laviniu Adrian Lăcustă spune că sistemul de învăţământ românesc s-a lovit de acest impediment, pentru că anumite aspecte pe care ar fi trebuit să le surprindă într-un contract de muncă intrau în contradicţie cu legea.
„De exemplu, vrei să acorzi o primă pentru ceva la o anumită categorie. Nu o poţi prinde în contract. Contractele nu fac referire la zone de beneficii salariale. Contractele fac referire, în general, la zilele libere pe care le poţi avea, la sărbătorile legale şi la concediile fără plată pe care le poţi lua, în contextul în care şi acestea au acoperire legală. Din acest motiv spun că legea şi acest statut al profesorului sunt foarte importante. Dacă tot ne gândim să facem o lege bună şi modernă, ea trebuie să reflecte statutul social al profesorului în respectiva societate”, adaugă acesta.
