Ghiozdane grele, teme multe, ore întregi petrecute în trafic – atunci când copiii sunt duşi sau luaţi de la şcoli – fondul clasei, fondul şcolii, sau orice alte sume de bani pretinse părinţilor, meditaţii, after school, before school – toate aceste subiecte dau naştere la lungi şi grele discuţii pe reţelele de socializare şi stârnesc interesul a milioane de părinţi din România.
Există însă câteva sute, dacă nu chiar mii de elevi care “merg” la şcoală fără ghiozdane, nu frecventează şcoala de după – sau dinainte de şcoală, şi pentru care nu se plăteşte fondul şcolii. Pentru că nu studiază la şcoală, ci acasă. Cum poţi să faci homeschooling în România?
“Homeschoolerii” sunt şcolarii neîncadraţi în sistemul românesc de învăţământ, pentru că legea din România nu reglementează studiul de acasă. Cu toate acestea, numărul părinţilor care aleg să-şi instruiască chiar ei copiii acasă creşte de la an la an. Nu e un fapt demonstrabil, negru pe alb, pentru că nu există statistici privind numărul copiilor instruiţi în sistem “homeschooling”. O afirmă însă chiar ei, cei implicaţi în acest tip de învăţare/predare alternativă. Cei mai mulţi provin din diverse culte religioase, iar predarea include şi studiul Bibliei. Din Regiunea Nord-Est, cei mai mulţi ar fi din judeţul Suceava, judeţ care e şi centru Regional al Comunităţii Penticostale, de exemplu, deşi “homeschooling” se face şi restul Moldovei.
Cazul lui Bogdan şi Mihaela, părinţi a patru copii
Din comunitatea penticostală fac parte Bogdan şi Mihaela, părinţii a patru copii, dintre care trei sunt şcolarizaţi acasă. Bebeluşul, al patrulea dintre copii, asistă din “pelinci” la lecţiile fraţilor mai mari. Cei doi părinţi, puţin trecuţi de 30 de ani ca vârstă, şi-au petrecut 10 ani din viaţa de familie în străinătate: şase în Marea Britanie, patru în Austria. Iar Tiberiu, cel mai mare dintre copii, acum în vârstă de 9 ani, a frecventat o grădiniţă din Austria. Ramona, fiica de 7 ani, e a doua şcolăriţă a familiei. Iar Emi, la 5 ani, face „grădi” în sistem de homeschooling. Cu toţii sunt, de fapt, elevi au unei şcoli din SUA. O şcoală creştină, care impune reguli stricte de predare pentru părinţii care se ocupă de educarea copiilor lor acasă.
Să recunoşti cinstit aptitudinile şi capacităţile propriilor tăi copii, atunci când îi educi chiar tu, ca părinte, e esenţial în homeschooling, spune Bogdan. “Mihaela, soţia mea, a aflat că se poate face homeschooling. La început nu aveam mare încredere, apoi m-am documentat, m-am întâlnit şi cu o familie care făcea de mai mulţi ani home-schooling şi m-am convins că e ceea ce căutam pentru educaţia copiilor noştri. Argumentele în favoarea homeschooling-ului au fost şi carenţele din sistemul românesc de învăţământ, plus că m-am gândit că le-am putea oferi o educaţie personalizată”, spune tatăl-educator, care continuă: „Sunt copii care învaţă vizual, alţii sunt stimulaţi auditiv sau auditiv, kinetic – acest din urmă copil trebuie să pună mana, nu poate sta în bancă – ăsta e modul lor de a asimila informaţia. Noi avem cam toate tipurile de copii. Îmi amintesc de unii dintre colegii mei de la şcoală care erau codaşi. Erau tocmai din această categorie, care nu le place profesorilor, dar dacă îi puneai să facă ceva cu mâinile, erau cei mai buni”.
