Multe s-au scris despre acest subiect. Cred că fastingul este cea mai la modă dietă. Mai toată lumea a ajuns să știe câte ceva despre asta. Mulți l-au încercat, dar cred că și mai mulți încă se documentează. Sunt curioși, dar parcă nu știu de unde să înceapă și se tem să nu-și aducă dezechilibre în corp.
Dacă majoritatea dietelor de care am auzit se concentrau pe ce să mâncăm și să nu mâncăm, mâncatul intermitent (Intermittent Fasting, IF) ne golește un pic mintea de toate listele de alimente și ne învață că e mai important să mâncăm într-o anumită perioadă de timp decât ce mâncăm în acea perioadă de timp. Ne învață că e bine să lăsăm pauza mai lungă între mese decât am fi făcut-o în mod normal.
Sigur că atunci când vine vorba de mâncat sănătos sau de sănătatea noastră, global vorbind, lucrurile nu prea au cum să fie atât de simple. Sigur că dacă mănânci fast food în intervalul de ore în care poți mânca, nu o să fie la fel de sănătos ca și cum ai avea o masă completă. Dar dacă mănânci fast food doar în 8 ore pe zi versus 16 ore cât mâncai înainte, tot o să fii un pic mai sănătos.
Ideea pauzei lungi între mese este de a nu supraincarca digestia și a lăsa timp corpului să-și facă singur curat prin “rafturi”, de a avea energia necesară ca sistemul nostru imunitar să detecteze și apoi să anihileze eventualii musafiri nepoftiți. E de la sine înțeles că dintr-o uzină ce funcționează la program redus vor rezulta și deșeuri mai puține.
