România este încă departe de lumea civilizată. Milioane de oameni nu au acces nici măcar la servicii de bază cum ar fi apa potabilă și canalizarea. Peste 20 la sută din populație încă merge la toaletă, în curte. Sunt comunități întregi de oameni cărora politicienii, de la primari până la miniștri, le refuză efectiv accesul la dezvoltare și la un trai mai bun. Un amestec de nepăsare, nepricepere și interese politice meschine care țin România pe loc. Urmăriți un nou episod al campaniei Statul la stat.
Pentru început, câteva cifre absolut rușinoase. Ultimele date ale Institutului Național de Statistică, arată o Românie departe de lumea civilizată. Peste 5 milioane de cetățeni nu au acces la o rețea de apă curentă, și peste 8 milioane nu sunt racordați la rețeaua de canalizare. În plus, nu mai puțin de 21 la sută dintre români nu au baie și toaletă în interiorul locuinței. Primari, președinți de Consilii Județene, parlamentari, miniștri, toți au ignorat de-a lungul anilor condițiile în care oamenii trăiesc.
Gelu Duminică, sociolog: Statul român a preferat să investească în chestiuni de vizibilitate maximă, gen drumuri, atât cât avem, poduri, asfalt, construit știu eu ce dude, decât să investească într-o chestiune care necesită destul de mult timp și a cărei vizibilitate este destul de mică: apa potabilă. Conducta de apă, nu prea poți să faci poze cu ea să zici uite ce am făcut, pe când cu drumul asfaltat poți să faci poze.
Comuna Găujani, județul Giurgiu. Apa din fântânile oamenilor nu este potabilă. Deși sunt conștienți că se pot înbolnăvi, o beau în fiecare zi pentru că nu au de ales.
Femeie: Nu e bună, dar de unde să aia… Nici apă d-aia la bidon nu iau, că mai bine o fierb pe a mea și o beau pe aia fiartă, așa mie nu îmi place din bidoanele alea, mie nu îmi place apa aia.
Reporter: Apa de la magazin, apa plată.
Femeie: Da. Mi se pare apă stătută.
Femeie: Nu știu cine, a făcut reclamație că a băut apă de aici, a dat la copil și a făcut boală d-aia, a avut nitrați prea mulți, nu știu și din cauza aia…, și a trimis de acolo de la spital că a băut apă de aici și s-a îmbolnăvit.
Femeie: Bem de aici, v-am zis, că nu avem încotro. Uitați ce are, nu este…
Reporter: Dar știți ce este ăsta, ce substanțe sunt?
Femeie: Păi, eu de unde să știu, sunt doctor? Nu știu, de unde să știu, așa se strânge mereu pe fund. Acum l-am mai spălat dar să vedeți, la două, trei zile se face alb, alb, alb.
Beatrice Mahler, medic: Nitrații și nitriții pe care îi ingerăm determină transformarea hemoglobinei, celulele care au rolul de a transporta oxigenul din plămâni către organe, blocare care le va scoate din circulație și duce la o intoxicare progresivă a sângelui.
Primar: „Au trăit așa de când se știu”
Situația nu pare să îl îngrijoreze prea tare pe primarul Marcu Dumitru.
Marcu Dumitru, primar Găujani: În momentul în care se face o analiză a apei de la Găujani este plină de nitriți și de nitrați, îngrășăminte chimice, tot felul de astea care s-au scurs în pânza freatică a comunei.
Reporter: Păi și oamenii de aici de fac domnule primar?, că sunt nevoiți să bea apa aia, bănuiesc.
Marcu Dumitru: Asta e, nu au ce să facă.
Reporter: Păi se îmbolnăvesc…
Marcu Dumitru: Au trăit așa de când se știu. Cu apa din fântână.
Ar fi putut să trăiască altfel dacă în localitate ar fi fost introdusă rețea de apă curentă. Primarul, care se află deja la al treilea mandat, spune că a depus un proiect la Ministerul Dezvoltării, dar nu a primit încă niciun răspuns. Ar mai fi avut însă varianta fondurilor europene însă nu a mișcat un deget. Ar fi auzit de la alți primari că e greu să le obții și… nici nu a mai încercat.
Marcu Dumitru, primar Găujani: Pentru fonduri europene nu am încercat pentru că, vă dați seama, că este destul de greu așa ceva… În întâlnirile cu primari din județul Giurgiu, de peste tot, nu am auzit să spună vreun primar, domnule eu am accesat un proiect din ăsta pe fonduri europene.
Reporter: Poate reușeați dumneavostră dacă încercați.
Marcu Dumitru: Da, poate, da…
Reporter: Dumneavostră ca primar, în situația asta, știind că oamenii consumă apă care nu este potabilă, ce sentiment aveți?
Marcu Dumitru: Normal că am un sentiment de frustrare.
Dimineața și seara merg să ia apă în bidoane, cu căruciorul
Ion M. Ioniță, jurnalist: Spunând foarte direct lucrurile, da. Sunt primari care nu vor să își dezvolte localitățile și ăsta este unul dintre motive, al doilea motiv că este bătaie de cap și de ce să accesezi niște fonduri europene… Stai cu banii de la buget, te duci să te milogești de președintele CJ, care se duce și el la partid, să dea niște bani pentru localitatea respectivă, „uite dom’le ce săracă e”.
De altfel, județul Giurgiu are cele mai puține localități cu rețea de apă și canalizare.
Rodica Neacșu locuiește în comuna Răsuceni, aflată la doar 60 de kilometri de București. Nu există rețea de apă curentă așa că, de două ori pe zi, dimineața și seara, își ia căruciorul și pleacă să aducă apă pentru animale de la o cișmea stradală.
Rodica Neacșu: Uite, acolo e sec, de cinci șase luni de când car cu căruciorul. Din partea ailaltă luăm de băut, că asta este o apă mai dură de aici, nu e așa bună de băut, are un miros…
Reporter: Păi, și, mamaie, dacă ai animale, câte ture faci cu…
Rodica Neacșu: Păi acum am două, am vaca și vițelușa, ce am aici le dau lor. Și la urmă trebuie să mai aduc unul și pentru mine de folosință.
Nu ia mai mult de cinci bidoane. Este în vârstă, picioarele o dor și nu le-ar putea căra.
Rodica Neacșu: Uite, mamă, aici am o vițelușă. E apa rece și mai scoate capul.
Reporter: Îi dați o dată pe zi, apă?
Rodica Neacșu: De două ori, mamă.
Reporter: De două ori faci drumul ăsta pentru vițică.
Rodica Neacșu: Da, da.
„Pe dreapta acolo, până pe deal dincolo. Ne e greu, dar ce să facem”
Reporter: Ce distanță aveți până la pompă?
Femeie: Păi exact, uitați, de la al șaselea stâlp, deci pe dreapta acolo, până pe deal dincolo
Reporter: Deci un kilometru, așa. Este, aproape. Și nu vă e greu, doamnă, așa?
Femeie: Ne e greu, dar ce să facem.
Reporter: Și câte drumuri d-astea faceți pe…
Femeie: Depinde cît ne trebuie apă, de spălare, de mâncare…
Reporter: Păi și când aveți de spălare trebuie mai multă…
Femeie: Trebuie mai multă, cărăm cu bidoanele, cu roaba, cu butoaie.
Primăria a săpat câteva puțuri la adâncime mai mare de unde oamenii pot lua apă potabilă. Când temperatura coboară sub zero grade Celsius, unele îngheață.
Bărbat: Dacă e înghețată asta e. Mergem acasă luăm apă caldă și o dezghețăm.
Reporter: Și o dezghețați… și așa aveți acces la apă.
Bărbat: Altfel…
Reporter: Aveți de unde să luați apă?
Bărbat: Avem fântâni, avem astea, dar asta e mai bună, e la adâncime mai mare.
„Dacă se poate, să nu mă filmați, decât să vorbim audio, fără video”
Ajungem la Primărie. Găsim o cișmea chiar în fața instituției. Primarul, Costel Spălatu, coboară dintr-un SUV și ne invită în clădire. Are o solicitare bizară. Ne permite să îl filmăm, dar nu și în timpul interviului.
Costel Spălatu, primar Răsuceni: Eu v-am rugat, dacă se poate, să nu mă filmați, dacă e, decât să vorbim audio, fără video.
Reporter: Nu prea am cum să fac asta, tehnic vorbind.
Costel Spălatu: Am înțeles.
Reporter: Vreți să vă blurez fața, să facem… această discuție și să vă blurez fața?
Costel Spălatu: Nu, nu, nu.
Reporter: Pot să fac asta, dacă doriți, pot să fac asta.
Costel Spălatu: Nu, dar nu vreau să fiu filmat.
Reporter: Vă blurez fața
Costel Spălatu: Nu vreau deloc.
Reporter: Adică doar vă auziți.
Costel Spălatu: Nu vreau deloc. Atunci nu mai vorbim.
Reporter: Nu mai vorbim deloc.
Costel Spălatu: Da.
Reporter: Bine domnule primar, ce să zic… Dar nu am înțeles argumentul, să știți.
Costel Spălatu: Deci, v-am spus, nu vreau eu să fiu filmat.
Reporter: Dar audio ne puteți spune?
Costel Spălatu: Audio, da.
Reporter: Dacă întorc camera către…
Costel Spălatu: Da, da, da.
Reporter: Întoarce domnule camera către ușă.
Operator: Nu, o pun aici pe birou și nu filmez nimic și gata.
Reporter: Chiar întoarce camera către ușă. Așa. Acum e ok?
Costel Spălatu: Da.
Este primar de nouă ani. Spune că are un motiv obiectiv pentru care nu a intordus apă curentă în localitate.
Costel Spălatu, primar Răsuceni: Nu am putut să depunem niciun proiect findcă am avut o situație aparte, am avut un conflict cu SAPARD-ul… Trei ani de zile ne-am judecat cu ei, am avut conturile blocate, nu am putut să depunem niciun proiect între 2014 și 2018.
Canalizarea, mai mult decât un lux
În majoritatea localităților din sudul României, canalizarea este mai mult decât un lux, este un vis la care oamenii nici măcar nu îndrăznesc să se gândească. Pentru mulți ani de acum înainte milioane de români vor continua să mergă la toaletă în fundul curții și să se spele într-un lighean cu apă încălzită la aragaz.
Reporter: Complicat cu toaleta în curte.
Bărbat: Foarte complicat.
Reporter: Când e frig ce faceți?
Bărbat: Înghețăm și fugim în casă și ne încălzim.
Reporter: Rapid, totul pe repede înainte.
Bărbat: Rapid, totul se face foarte repede și… că altfel…
Ion M. Ioniță, jurnalist: Dacă ai localități rămase în urmă, sărace, depopulate, fără locuri de muncă, cei care stau acolo depind de ajutoarele sociale pe care le dă primarul, și atunci este foarte ușor să controlezi votul în sensul ăsta.
Sunt comunitați întregi de oameni cărora politicienii le refuză efectiv accesul la dezvoltare și la un trai mai bun. Un amestec de nepăsare, nepricepere și interese politice meschine care țin România pe loc.
