Ieri, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Oros, a anunțat într-o conferință de presă că românii care vor să-și facă solarii sau depozite de legume vor putea accesa în următorii 2 ani 150 de milioane de euro, dintre care 100 de milioane sunt dedicate spațiilor noi protejate prin intermediul unei submăsuri dedicate legumiculturii din cadrul Măsurii 4.1. O veste pe care atât de mulți o așteptau. Însă, o veste pe cât de binevenită, pe cât de izolată. Din păcate!
Nu mai este nicio noutate că, în ciuda tradiției și resurselor sale, agricultura românească se zbate de o vreme să supraviețuiască. Și, ca și cum nu ar fi fost suficiente condițiile meteorologice extreme, nici guvernanții actuali nu au creat până acum vreun plan coerent de susținere.
În condițiile în care politica europeană de susținere a agriculturii moderne beneficiază de fonduri consistente. În condițiile în care toți actorii implicați în lanțul agricol reprezintă esența cea mai profundă a economiei românești, dar care, din nefericire, se confruntă nu doar cu numeroase problemele, ci și cu piedici și limitări de natură instituțional-administrativă.
Se tot vorbește despre patriotism ca manifestare a susținerii producătorilor locali și despre importanța acestora, însă măsurile efective care să producă rezultate întârzie să apară. Faptul că apar scheme de ajutor în sectorul agricol este îmbucurător, însă, cred că toată lumea așteaptă ca ele să nu se rezume la măsuri sporadice, fără continuitate, asemenea unor picături într-un ocean.
Pentru ca agricultura românească și toți cei implicați să beneficieze de acea sustenabilitate care să îi ajute să depășească faza de supraviețuire și să poată crea cu adevărat premisele de dezvoltare, îi atrag atenția domnului ministru Oros că Politica Agricolă Comună este o oportunitate pe care nu are voie să o irosească.
Numai așa, putem să depășim etapa în care salutăm ca mari realizări normalitatea și actele firești de responsabilitate guvernamentală. Doar așa, putem afirma că susținem real agricultura României și pe toți reprezentanții ei.
Suntem într-un punct în care putem și trebuie să exploatăm avantajele care ne sunt puse la dispoziție.
Importanța economică a agriculturii este una indubitabilă. La fel cum este și absoluta necesitate a modernizării și alinierii sale la schimbările și tendințele de pe plan european și mondial. Să nu uite domnul ministru Oros că recomandările Comisiei Europene adresate statelor membre în ceea ce privește planurile strategice PAC includ obiectivul atingerii până în 2030 a unui procent de 25 % de suprafață agricolă dedicată agriculturii ecologice. Statele membre trebuie să stabilească valori naționale pentru îndeplinirea acestui obiectiv în planurile lor PAC, urmând ca, ulterior, având în vedere condițiile și nevoile locale, fiecare stat membru să explice și modul în care intenționează să atingă acest obiectiv cu ajutorul instrumentelor PAC.
Planul de acțiune al Comisiei Europene pentru dezvoltarea producției ecologice și care este în conformitate cu Pactul Verde european, cu strategia „De la fermă la consumator” și cu Strategia privind biodiversitatea propune 23 de măsuri structurate în jurul a 3 axe principale: stimularea consumului de produse ecologice, sporirea producției și îmbunătățirea în continuare a sustenabilității sectorului pentru asigurarea creșterii sale echilibrate.
În acest moment, potrivit opiniilor specialiștilor, țara noastră se află în primii ani de conversie la agricultura ecologică. Cu toate că sectorul agricol românesc este unul setat pe micile gospodării și ferme, se constată că agricultura ecologică reprezintă numai 2,9% din suprafaţa agricolă a Romaniei. O valoare care o plasează pe poziția 5 din topul statelor cu cele mai mici valori raportate la acest aspect. Ori, în cazul în care țara noastră ar aplica planul CE, ar putea beneficia de circa 3 milioane de hectare pregătite pentru agricultura bio.
În plus, un alt pas la fel de important pentru susținerea- reală!!- a agriculturii este elaborarea de urgență a unei politicile esențiale care în prezent lipsește. Și anume, procesul de debirocratizare în tot ceea ce privește relația producătorului român cu instituțiile statului, în așa fel încât să îi permită acestuia dezvoltarea de care are nevoie pe toate planurile și în toate formele. În definitiv, vorbim de o categorie extrem de importantă și de un sector care, fără nicio exagerare, este parte din securitatea noastră națională.
Vorbele sunt frumoase, însă, dincolo de ele, agricultorii români, parte din au nevoie ca ele să devină realitate. Au nevoie de o guvernanță utilă, practică. Una care să le fie partener continuu, nu existent doar atunci când este convenabil ca imagine pentru guvernanți.
Deputat de Iași,
Secretarul Comisiei pentru Transporturi și Infrastructură a Camerei Deputaților,
Vasile Toma
