O fosta vitriniera si o fosta supraveghetoare a salilor de expozitii din cadrul Muzeului Judetean Giurgiu s-au reprofilat si au devenit doua dintre cele mai solicitate si experimentate restauratoare din cadrul institutiei, ‘vindecand’ cu rabdare si pricepere sute de obiecte ceramice sau din metal, documente, manuscrise sau carti.
Jurnalista Camelia Bigan a mers la Giurgiu sa le cunoasca si le-a dedicat un articol, in AGERPRES.
„Cred ca a fost scris in destinul meu sa ajut la vindecarea atator obiecte vechi care acum sunt admirate de mii de vizitatori in fiecare an. In 2002, dupa ce laboratorul unde activasem ca operator chimist a fost inchis, m-am angajat ca supraveghetor la Muzeul Judetean Giurgiu. Ma copleseau obiectele care intrasera in grija mea si parca ma inconjurau cu o anumita aura. La inceput, nu stiam ce caut eu printre atatia oameni de stiinta, dar nu a durat mult si, in timpul diverselor activitati profesionale, colegii mei au observat ca faceam diferite lucruri si aveam rabdare.
Spre exemplu, coseam un goblen sau lipeam ceva si din mainile mele iesea ceva deosebit. Si atunci si-au dat seama ca, probabil, am inclinatie oarecum catre meseria asta. Conducerea muzeului de la acea data mi-a propus sa urmez cursurile de restaurator care se faceau chiar in acel timp la Ministerul Culturii. In anul 2005, am inceput cursurile pentru restaurator ceramica-metal, au urmat ani de pregatire, practica, naveta, dar fiecare drum, fiecare experienta, fiecare curs insusit ma apropiau mai mult de ceea ce aveam sa devin, astfel incat, in anul 2010, mi-am dat atestatul pe metal si am devenit restaurator cu atestat pe metal. Intre timp, am devenit si restaurator-ceramica”, marturiseste restauratoarea ceramica-metal din cadrul Muzeului Judetean Giurgiu, Mariana Stancu.
Desi pentru multi manevrarea metalului, a arcurilor cu sageti, a unor buzdugane sau toporisti folosite in lupte ar putea face parte doar dintr-o meserie specifica barbatilor, Mariana Stancu spune ca aceasta profesie poate fi imbratisata si de o femeie.
„Multi ma intreaba cum poate face aceasta meserie o femeie, iar eu le spun ca nu este greu daca iubesti ceea ce faci. Este o meserie interdisciplinara, trebuie sa cunosti si un pic de fizica si de chimie. Desi nu stiam ce inseamna aceasta meserie si nici nu visam la asta, acum sunt total dedicata meseriei mele si nu m-as mai vedea facand altceva. Mi-au trecut prin mana zeci, sute de obiecte din ceramica si metal, care provin de la santierele arheologice de la noi din judet, respectiv de la Mironesti, Iepuresti.
Au fost descoperiri fragmentare, nu mi-au adus niciodata un obiect intreg, vorbesc de ceramica, metal s-a descoperit mai putin. Au fost gasite obiecte mai mult din descoperiri intamplatoare. Am lucrat foarte bine cu arheologul Traian Popa, care a lucrat la Muzeul Judetean Giurgiu, el aducea obiectele, fragmentele de pe santierele arheologice din judet. Cand primesc fragmentele dintr-un obiect, analizez forma si pasta din care este facut, impreuna cu un muzeograf care ii intocmeste fisa, apoi intra in lucru imaginatia mea, acuitatea vizuala si este ca un puzzle: analizezi forma fragmentelor, le desfasori si le imbini”, spune Mariana Stancu.
Mariana Stancu a restaurat vase de provizii, de incineratie, vase mici si toate ii sunt dragi, mai ales cele de metal pentru ca acestea vin intr-o stare foarte avansata de degradare, de coroziune, dar aplicand metodele si tehnicile de restaurare pe care le-a dobandit la scoala, iese un obiect de care este mandra.
„Am restaurat si decoratii si plachete, efigiile lui Mihai Viteazu facute de sculptorul Constantin Baraschi care au stat pe vechiul pod de la Calugareni, inainte ca podul sa fie reabilitat. La efigii a fost munca de echipa, am lucrat aproape un an de zile pentru ca obiectele sunt din bronz si se corodasera stand pe pod. Si la scaunele, mesele din muzeu am lucrat la retapitare. Am refacut decoruri sculptate si le-am redat viata prin vopsire, slefuire, lipire, am incleiat, decopertat si am pus o noua piele.
