20.5 C
Paşcani
marți, august 16, 2022
Array

Pășcăneancă, inventator și profesor în știință și cercetare în Canada. „Nu oamenii sunt problema în România, ci sistemul de luare al deciziilor!” spune Ramona

Da. Se poate! Își spune o pășcăneancă ce a plecat din România în Canada, acolo unde a început o viață nouă și are acces la atâte de multe încă a reușit să obțină brevet de inventator. Locuiește în Canada din 2004, acolo unde a continuat studiile universitare în domeniul Ingineriei Chimice, obţinând doctoratul în 2011. Lucreză ca Director de Dezvoltare de Tehnologii la firma Terragon şi ca Lector la Universitatea McGill. Îi place ceea ce face și este pasionată de tehnologii care protejează mediul înconjurător. Are speranță că România este pe drumul cel bun și spera ca ceea ce face în Canada să se aplice și în țara natală.

Este vorba despre Ramona Pristăvița (Turcu) în vârstă de 38 ani ce a început cu școala la „I. Cantacuzino”, apoi la Liceul „Mihail Sadoveanu”. A terminat Facultatea de Chimie în Iaşi, la Universitatea Al. I. Cuza Iași, apoi a început lucrul în învăţământ ca profesor de chimie, un an la Colegiul „Unriea” şi doi ani la „Sadoveanu”. Spune că a fost o perioadă frumoasă și chiar mai ține legătura cu foştii elevi.

Vă invit la o lectură ușoară și necesară, cu răspunsuri interesante și aplicabile tuturor.

Bun găsit. Să începem interviul. Pentru început – Cine este Ramona?
Mă consider o persoană curioasă și sunt fascinată de legătură dintre natură, ştiinţă şi modul cum putem avansa dezvoltarea de tehnologii fără a crea un impact negativ asupa aerului, apei şi solului, cum putem folosi toate resursele pe care le avem la dispoziţie, inclusiv cele pe care acum le considerăm rejecţii sau gunoaie.

Care sunt cuvintele ce te caracterizează în aceste momente?
În primul rând “mamă”. Tot ce fac, inlcusiv la serviciu, o fac cu gândul că toţi copiii, inclusiv fetiţa mea, merită să trăiască într-o lume sigură, pe o planetă curată. Sunt curioasă, perseverentă şi foarte hotărâtă, chiar încăpăţânată pot spune. Sunt o fire veselă şi cu o mare pasiune pentru arte, chiar dacă îmi lipsesc cu desăvârşire talentele artistice.

Și pentru că totul începe din copilărie, cum au fost acei ani? Ce amintiri îţi vin acum în minte?
Copilăria mea a fost una fericită, lipsită de abundenţa de astăzi pe plan material, dar atât de plină pe plan emoţional. Îmi amintesc, şi chiar povestesc fetiţei mele zilnic, cum petreceam verile la bunici, cum ne jucăm în jurul blocului, alergând toată ziua, făcând corturi din paturi şi haine la păpuşi. Părinţii mei ne-au crescut pe mine şi pe fratele meu învăţându-ne că în viaţă poţi să realizezi orice vrei tu prin muncă şi seriozitate, iar ei au fost tot timpul un exemplu pentru noi. Şi ne-au mai învăţat să fim respectuoşi şi să ajutăm pe cei din jur ori de câte ori putem. Îmi amintesc şcoala, liceul, toţi colegii … cu o bună parte dintre ei încă mai ţin legătură.

De câțiva ani în Canada, care este activitatea ta în acest moment.

Locuiesc de 12 ani în Montreal, Canada, unde mi-am continuat studiile la Universitatea McGill, obţinând în 2011 doctoratul în Inginerie Chimică. Lucrez ca Director de Dezvoltare de Tehnologii la Terragon, o companie specializată în dezvoltarea de tehnologii verzi. În acelaşi timp continui să predau cursuri la Universitatea McGill, unde lucrez ca lector.

Ce te-a făcut să pleci din ţară?
Curiozitatea şi dorinţa de a învaţă mai mult, ceva diferit. Mi-a plăcut întotdeauna ştiinţa, cercetarea. Am avut ocazia în România să lucrez în cercetare în laboratorul unui profesor de la Universitate şi mi-a plăcut. Am citit multe articole, publicaţii de ştiinţă şi visam să lucrez într-un laborator dotat cu tot felul de aparate. Visul meu era să inventez ceva … să ai un brevet de invenţie mi se părea realizarea supremă.

Cea ce ai și obținut. Dar, de ce ai ales să pleci aşa departe de acasă, în Canada?
Canada a fost alegerea soţului meu, a fost dorinţa lui să emigrăm aici. Am ales Montreal pentru că aici locuiesc mulţi români, chiar mulţi păşcăneni, foşti colegi de şcoală sau serviciu.

Te ocupi de tehnologii verzi, ce înseamnă?
Tehnologia verde este tehnologia a cărei utilizare este destinată să atenueze sau să inverseze efectele activităţii umane asupra mediului. Noţiunea de tehnologie verde merge mâna în mâna cu noţiunea de dezvoltare durabilă, un termen foarte folosit în zilele noastre. Mie îmi place să definesc aceste tehnologii ca fiind tehnologiile care folosesc “gunoiul” ca şi “resursă”.

Când şi unde se aplică ceea ce faci acolo?
Aşi spune că acum este momentul în care avem cel mai mult nevoie de aceste tehnologii. Asta înseamnă că trebuie să creştem drastic eforturile de a dezvolta tehnologii care ajută să ne menţinem nivelul de viaţă, fără a avea un impact negativ asupra mediului. Poate pentru cineva care nu lucrează în domeniu asta sună imposibil, dar realitatea este că avem deja aceste tehnologii, unele mai avansate, iar altele în diferite etape de dezvoltare. Ele există şi trebuie să le includem în viaţă noastră. Ceea ce facem azi, modul cum utilizăm resursele naturale nu este o abordare durabilă.

În concepţia mea, practici de genul “o ţeavă intră – o ţeavă iese” nu este modalitatea inteligentă de a se comporta. Mă refer aici la apa care ne intră în case, apa potabilă care costă mulţi bani că să fie tratată şi purificată şi pe care noi o folosim inclusiv la toaletă. De ce să nu recuperăm apa pe care o folosim să facem baie, ori să ne spălăm hainele şi să o folosim la toaletă sau la alte aplicaţii, cum ar fi udarea grădinii sau spălatul maşinii. Pentru acet tip de utilizări apa are nevoie de un tratament minim, salvându-se astfel mulţi bani şi evitând multă poluare.

Un alt exemplu sunt rezidurile menajere şi industriale. Mă refer la toate resturile de alimente, fructe şi legume perisate, uleiuri arese, ambalaje de hârtie sau plastic etc. Toate aceste materiale organice pot fi folosite pentru a produce gaz de sinteză sau gaz metan, care mai departe este folosit ca şi combustibil. Şi aşi putea continua cu mult mai multe exemple.

În România este posibil aşa ceva?

Sigur că da! O ţară ca România este locul perfect pentru folosirea acestor tehnologii. Şi nu numai că aceste tehnologii trebuie folosite, dar şi mentalitatea oamenilor trebuie schimbată. Pentru mine este o mare plăcere să mă plimb prin zonele muntoase ale României, mă relaxează enorm. Şi gândesc că trebuie să facem totul în puterea noastră să le păstrăm integritatea. Trebuie să păstrăm pădurile intacte pentru aer curat, să menţinem nepoluate râurile şi lacurile şi foarte important, să nu transformăm aceste locuri în depozite de resturi menajere sau industriale. De câteva luni sunt în contact cu un om de afaceri din Bucureşti, care este interesat în tehnologiile pe care le dezvoltăm la firma unde lucrez şi sperăm ca, începând cu 2017, să le aducem şi în România.

Ţi-ai imaginat că ai să lucrezi în acest domeniu?
Nu când eram foarte tânăra. În timpul studiilor de masterat şi doctorat m-am specializat în nanotehnologii. Am lucrat mai bine de 4 ani cu firma General Motors Canada pentru a dezvolta un nou material pentru bateriile folosite în maşinile electrice. În perioada aceea am devenit familiară cu noţiunea de poluare, nivelul de poluare actual al planetei şi ritmul în care continuăm să distrugem mediul înconjurător. A fost pentru mine o revelaţie, una înfricoşătoare. Şi generaţia noastră nu resimte încă toate efectele negative, dar generaţiile copiilor şi nepoţilor noştri vor fi mult mai afectate.
Sunt mândră să spun astăzi că am contribuit şi eu puţin la lupta împotriva poluării, inventând un material de carbon care are multiple aplicaţii atât pentru bateriile maşinilor electrice, dar şi că material de decontaminare. Deţin astăzi un brevet de invenţie pentru acest material nou şi procesul prin care este obţinut, împreună cu colegii de la Universitatea McGill cu care am lucrat pe acest proiect.

Cum e viaţa acolo?
Viaţa în Canada este la viteză maximă, dar răsplătitoare. Există o cultură şi etică a muncii care, din păcate, simt că lipseşte în România. Şi faptul că toţi românii stabiliţi aici sunt realizaţi pe plan profesional şi suntem recunoscuţi ca fiind inteligenţi, oneşti şi muncitori demonstrează că nu oamenii sunt problema în România, ci sistemul de luare al deciziilor.

Cum e să fii profesor la Universitate din Canada?
Pentru mine este o plăcere să predau. Am început să lucrez în timpul studiilor ca şi asistentă pentru diferiţi profesori, iar când am terminat doctoratul am fost angajată ca lector. Cursurile pe care le predau sunt cursuri de baza de inginerie chimică, având în jur de 100 de studenţi în fiecare clasa. Este intens, trebuie să răspunzi la zeci de întrebări la fiecare curs şi să corectezi sute de examene în timpul evaluărilor finale. Încerc să combin experienţă de cercetător cu cea de profesor, introduc tot timpul în cursurile mele exemple din industrie, din viaţa de zi cu zi. În fiecare vară selectez 2-3 studenţi care lucrează cu mine în cercetare, pe diferite proiecte. Îmi place să mai glumesc în timpul cursurilor şi de multe ori “ameninţ” studenţii că le predau restul cursului în română dacă nu sunt atenţi. Funcţionează de fiecare dată.

Care sunt principiile de acolo?
Montrealul este foarte multicultural. Se găseşte aici un amestec frumos de oameni şi obiceiuri. Principiul după care îmi trăiesc eu viaţă este că fiecare are propriul drum, clădit prin muncă proprie, fiecare are propriile vise şi standard de viaţă. Nu te compara niciodată cu cei din jurul tău, trăieşte viaţă exact cum îţi doreşti tu şi nu cum dictează alţii.

Poţi face o diferenţa între ce e acolo şi cum sunt studiile aici?
Este o diferenţa mare între cum am făcut eu studiile în România şi cum se studiază în Canada. În România totul se baza pe memorat şi reprodus în timpul examenului. Puţin accent se punea pe partea practică. În România am învăţat teoria şi principiile de funcţionare a multor echipamente care există într-un laborator, dar practic nu am atins decât pipete şi pahare de sticlă. Ca echipament de protecţie foloseam doar un halat, nu mănuşi, ochelari sau măşti. Cred că lucrurile sau mai schimbat înspre bine în ultimii ani şi în România, cel puţin aşa sper.

Te-ai gândit să renunţi la ce ai şi să începi în România cu alt job?
Trăind într-o ţară ca şi Canada, călătorind destul de mult pentru serviciu sau la diferite conferinţe, nu te mai simţi legat numai de un loc anume. Nu mi-ar fi greu să mă mut în orice altă ţară, atât timp cât familia mea este cu mine, este în siguranţă şi fac munca ceea ce îmi place. Alt tip de job nu aşi alege, sunt foarte pasionată de ceea ce fac acum. În România nu văd deocamdată nici o oportunitate pentru mine în acest domeniu, dar nu se ştie niciodată ce îţi oferă viitorul.

Care sunt obiectivele pentru următorii ani?
Planul este să continui să lucrez în acest domeniu câţiva ani, să acumulez cât mai multă experienţă, după care să îmi deschid propria firma de consultanţă în domeniul tehnologiilor verzi şi al dezvoltării durabile. Pe plan personal am o lungă lista de locuri ce vreau să le vizitez. Îmi doresc ca fiica mea să cunoască lumea, să îndrăgească toate colţurile acestei planete, cu oamenii şi obiceiurile lor. Vreau să înveţe să fie independentă şi să nu fie intimidată de nici o încercare pe care o să i-o aducă viaţă.

Ești o lecție de viață și ambiție pentru toți cei care nu au puterea să o ia de la capăt sau să încerce altceva. Am ajuns la una dintre rubricile interviului. Este vorba despre – întrebări esenţiale.

Ce te face să fii mândră? Familia mea şi munca pe care o fac – simt că, chiar dacă nu la scară mare, ceea ce fac are totuşi un impact pozitiv asupra societăţii în care trăim.

Care este rolul tău în această lume? Consider că rolul fiecăruia dintre noi este să ne trăim viaţa cum putem mai frumos, să iubim pe cei din jurul nostru şi să îi ajutăm ori de câte ori putem.

Ce este luxul pentru tine? Luxul este un cuvânt des întâlnit în România şi întotdeauna asociat cu lucrurile materiale: casă, maşină, bijuterii. Nu am căutat niciodată în viaţă un astfel de “lux”. Îmi place să am o viaţă confortabilă şi să îmi permit “luxul” să călătoresc cu familia.

Când ai plâns ultima dată? De ce? Oh, în ultima vreme plâng tot mai des! De când sunt mama nu pot să văd un copil suferind, maltratat, flămând. Şi eu şi soţul meu suntem ca două fântâni arteziene când vedem un film sau ştiri în care sunt prezentaţi copii în suferinţă.

Pentru ce ai face orice sacrificiu? Pentru fiica mea.

Ce înseamnă succes pentru tine? Înseamnă să faci în fiecare zi ceea ce îţi place, să te trezeşti dimineaţă şi să ai zeci de planuri pentru ziua respectivă, atât pe plan prefesional, cât şi pe plan personal. Succes înseamnă pentru mine să încerci, chiar dacă rezultatul obţinut nu e cel dorit. Din orice încercare poţi avea un succes. De exemplu, în cercetare de mult ori planifici ceva şi obţii cu totul altceva, total neaşteptat, câteodată mai bun decât ce sperai să obţii.

Care este cartea/filmul preferat de tine? Recomandare sau ultima citită. O carte care a avut un impact asupra modului meu de gândire este “Angelica, marchiza îngerilor” de Anne is Serge Golon. Este o lectură uşoară, care prezintă lupta unei femei de a trece peste toate greutăţile vieţii. Este o lectură ce o recomand tinerilor.

Interesante răspunsuri și cred că vor pune pe gânduri cei care citesc. Ne apropiem de final. O altă rubrică a interviului este de a răspunde cu un cuvânt ce îți vine  în minte atunci când îl vezi pe al meu. Aşadar,

Paşcani – copilărie;

Sărbători – veselie;

Imnul României – tristeţe (cred că o mică explicaţie este necesară aici: am scris tristeţe pentru că întotdeauna am gândit că o ţară aşa de frumoasă ca România, cu toate bogăţiile care le are, ar putea fi un lider în Europa);

Copii – speranţă;

Mama – iubire;
Canada – casă;
Pasiune – dedicaţie;
Familie – dragoste;
Ambiţie – perseverenţă;
Viitor – stabilitate;
Acasă – familie.

Am ajuns la final, un mesaj pentru cititori… “Succesul este o funcţie de persistenţa şi dorinţa de a munci din greu timp de douăzeci şi două de minute pentru a înţelege ceva la care majoritatea oamenilor ar renunţa după treizeci de secunde.” Alan Schoenfeld

Urmărește știrile BitTV.Info și pe Google News

Alte articole

Adis1
Adis2
Adis3
Adis4
Adis5
previous arrow
next arrow