Actriţa şi realizatoarea TV Corina Dănilă (46 de ani) ne-a povestit amintiri din copilărie şi adolescenţă şi a rememorat săptămâna petrecută în Valea Jiului, de unde a transmis live zi de zi purtând acelaşi sacou roz pal.
Corina Dănilă a copilărit în anii gri ai comunismului, însă a ştiut să-şi coloreze frumos copilăria. Făcea năzbâtii şi citea tot ce-i pica în mână. A fost fermecată de marii actori pe care îi vedea alb-negru la televizor şi, fără să-şi dea seama, a ajuns să dea admiterea la teatru. La 21 de ani, juca în „Crucea de piatră“, îndrăzneţul film al lui Andrei Blaier, despre ale cărui scene se mai scrie şi astăzi. „Nu a fost greu, a fost fascinant“, spune azi Corina. A intrat în televiziune pentru că nu voia să-şi supere mama, dar în cele din urmă i-a plăcut şi a rămas. Din primul salariu de la TVR şi-a luat permisul de conducere şi şi-a schimbat „fundurile de borcan“ cu lentile de contact.
Când a apărut Pro TV, i-a bătut lui Adrian Sârbu la uşă şi i-a spus clar că vrea să fie la Ştiri. Au urmat jurnale şi transmisii în direct din cele mai importante locuri, inclusiv din Valea Jiului, unde s-a împrietenit în cele din urmă cu minerii violenţi.
„Adevărul“: Cum a fost copilăria în Paşcani, Iaşi?
Corina Dănilă: Frumoasă, dar şi…încerc să găsesc cuvântul potrivit pentru acea perioadă ceauşistă. Gri? Nu a fost o copilărie gri pentru că eu mi-am colorat-o foarte frumos. Eram şefa băieţilor, ne jucam mult, toate gardurile şi toate garajurile ştiau de noi. Eram în lumea noastră, dar în lumea aia interveneau penele de curent, programările la apă caldă, statul la cozi şi făcutul de „relaţii“ la magazine, dusul de sticle la schimb, portocalele pe care le obţineam pe sub mână de Crăciun. Eu am şi acum o obsesie pentru portocale. Când prindeam parizer…wow! Dar copilăria mea a fost frumoasă, pentru că am stat şi la ţară la bunici, acolo era paradisul, aveam livadă, pârâiaş, mergeam cu animalele pe câmp, culegeam flori, exact ca în povestirile lui Sadoveanu sau ale lui Creangă. La un moment dat chiar m-am refugiat într-un cireş, unde am stat o jumătate de zi, până când m-a recuperat tata. M-am ascuns din cauza nenorocirilor pe care i le făcusem bunicii mele, săraca m-a tot fugărit.
