Dacă Insula Belina ar fi fost pe Siret sau dacă fondurile pentru pensiile speciale ale parlamentarilor ar fi fost stivuite pe malul stâng al râului amintit, în localitatea Al.I. Cuza din comuna ieşeană cu acelaşi nume, alta ar fi fost situaţia în curtea lui Petru Lazăr. Din nefericire sau din păcate, satul de la capătul judeţului Iaşi nu are nicio „atracţie“ de acest fel, iar localnicul amintit e un om obişnuit. Ieşeanul aşteaptă de mai bine de opt ani ca autorităţile să intervină înainte ca Siretul să-i ia casa.
Anul trecut, malul se afla la mai bine de 10 metri de o anexă din gospodărie. Apele învolburate, umflate de ploile din ultimele zile, l-au erodat, ajungând ieri după-amiază la nici doi metri de anexa respectivă. Pe Petru Lazăr l-am găsit ieri demontând, împreună cu ajutoare de la Primărie, construcţia respectivă. Între anexă şi casa de locuit sunt însă doar cinci metri.
„Noaptea trecută am dormit cum am dormit, cu toate bubuiturile care se aud, dar în noaptea asta nu mai pot să stau aici“, ne-a declarat el, resemnat. Zgomotele la care s-a referit sunt provocate de căderea în apă a bucăţilor din malul stâng. Malul drept e complet inundat. Siretul face o meandră în dreptul curţii lui Lazăr, o buclă caracteristică râurilor care curg în zone joase (şes, câmpie).
La fel şi Prutul. Apele lărgesc tot mai mult bucla, săpând în punctele de cotitură, până când reuşesc să „scurtcircuiteze“ limba de pământ creată. Aceasta este şi soluţia ce urmează să fie aplicată în dreptul localităţii ieşene: săparea unui canal care să redirecţioneze apele din meandră. Doar că alte „meandre“ stau în calea acestei rezolvări – cele birocratice.
