17.7 C
Paşcani
joi, martie 28, 2024

De vineri sunt trei vaccinuri aprobate. Diferența dintre ele, explicată de specialiștii ieșeni

Să ne vaccinăm repede? Să mai aşteptăm? Care vaccin e mai bun dintre toate? Ce diferenţă este între vaccinul cu ARN mesager şi cel cu virus atenuat? „Ziarul de Iaşi“ a discutat cu doi cercetători ieşeni, specializaţi în imunologie, despre diferenţele majore între vaccinul AstraZeneca/Oxford şi cele care se află deja în uz, produse de Moderna şi Pfizer/BioNtech. Profesorul Eugen Carasevici, fondatorul centrului de cercetare Transcend, şi Florin Zugun, ambii cercetători ştiinţifici, au explicat că există unele diferenţe majore între acestea. Dar că, după cum atrag ei atenţia, în momentul de faţă nu avem voie să refuzăm niciun vaccin care se dovedeşte a fi eficient şi sigur, cum este cazul celor aprobate. „Este o luptă contracronometru cu virusul“, spun cercetătorii.

Dr. Eugen Carasevici explică faptul că, deşi tehnologiile care au stat la baza realizării vaccinurilor sunt diferite, din punctul de vedere al felului în care se declanşează mecanismul de inducere a răspunsului imun, vaccinul AstraZeneca nu diferă foarte mult de celelalte două ce au fost deja aprobate – Pfizer/BioNtech şi Moderna.

Construit pe un adenovirus atenuat 

„Ele apelează la traseele obişnuite de propagare a semnalului antigenic, adică de a depista «străinul» pentru a genera un răspuns de apărare. Este însă o diferenţă de construct, fiindcă Oxford apelează la un vector viral, un adenovirus de cimpanzeu, care este atenuat, ce înglobează în el proteinele de tip spyke, şi odată cu inocularea le propagă în interiorul celulelor intramusculare“, a precizat dr. Eugen Carasevici.

Acesta a atins şi prima controversă publică legată de eficienţa vaccinului realizat de AstraZeneca şi Oxford. La publicarea primelor rezultate ale studiilor clinice finale realizate pentru a teste eficienţa vaccinului, s-a descoperit că acesta are o eficienţă de 90% doar atunci când prima doză a fost administrată la jumătate din cantitatea cu care se pornise în reţetă. Cercetătorul ieşean spune că această chestiune nu este uşor de prevăzut, şi se încadrează în marja numită în imunologie – zonă de toleranţă joasă sau zonă de toleranţă înaltă.

„Deci, prin doza respectivă se atinge o toleranţă – dacă dai foarte mult ser, organismul nu răspunde, la fel şi dacă îi dai prea puţin. Acum, nu ştim exact cât ne va ţine această protecţie ca să o comparăm cu cea de la Pfizer, spre exemplu, fiindcă studiile clinice pe cele două seruri nu pot fi cu uşurinţă comparate, au diverse componente care creează dificultăţi“, a punctat profesorul.

Continuarea pe Ziarul de Iasi

Alte articole