De duminică aceasta va începe Postul Crăciunului, importanţa lui fiind dată în primul rând de faptul că se află la un hotar, fiind primul post din anul bisericesc care a început la data de 1 septembrie şi ultimul din anul civil care urmează să se încheie la o săptămână după naşterea Domnului.
Semnificaţia sa religioasă se leagă de cele 40 de zile pe care le-a petrecut Moise pe Muntele Sinai în aşteptarea cuvintelor lui Dumnezeu, pe care avea mai apoi să le primească sub forma Tablelor Legii.
Dogma şi datina creştină spun că în Postul Crăciunului nu se mănâncă miercuri şi vinerea cu untdelemn şi nici nu se bea vin. În aceste două zile se posteşte până la ora trei-patru după-amiază, timp în care se mănâncă hrană uscată sau legume fierte. Dacă se suprapun zilele de miercuri sau vineri cu o altă sărbătoare importantă, cum ar fi privegherea unui sfânt, atunci se dă dezlegare la untdelemn, vin şi peşte.
Dezlegare la peşte mai este şi în sâmbetele şi duminicile din post ce sunt cuprinse între 21 noiembrie, care este Intrarea Maicii Domnului în Biserică, şi 20 decembrie, când este pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul.
Una dintre cele mai vechi datini din popor spune că, de lăsatul secului, la sate, unde încă se mai ţine tradiţia, au fost adunate toate resturile de mâncare într-o faţă de masă, inclusiv oasele, şi aruncate spre răsărit deoarece se crede că astfel păsările nu vor mai strica ogoarele în anul următor.
O altă datină spune că oalele trebuie lăsate cu gura în jos pentru ca oamenii să fie feriţi de pagubă sau de boală, în timp ce dacă vremea va fi călduroasă, atunci primăvara va fi presărată de ploi.
De altfel, credincioşii cred că ultima zi a postului, 24 decembrie, trebuie să fie ziua cu postul cel mai aspru când acesta se ţine până la înserat, iar atunci se mănâncă doar grâu fiert amestecat cu fructe şi miere. Uneori, postul durează până la răsăritul luceafărului de seară, care simbolizează steaua după care s-au ghidat magii când au găsit ieslea în care s-a născut Mântuitorul.
