Creştinii ortodocşi intră de astăzi în Săptămâna Patimilor, perioadă premergătoare Paştelui, în care credincioşii fac ultimele pregătiri pentru cea mai importantă sărbătoare creştină. Pe lângă slujbele religioase din această săptămână, credincioşii urmează şi o serie de obiceiuri şi tradiţii, atât legate de pregătirea spirituală, de masa de Paşti, dar şi alte obiceiuri şi superstiţii prezente în lumea satului românesc. Iată care sunt acestea!
* Săptămâna deniilor – Săptămâna Patimilor mai este cunoscută de către credincioşii ortodocşi şi drept Săptămâna deniilor, iar în fiecare zi a săptămânii, de luni şi până vineri, se fac slujbe speciale, menite să ne pregătească pentru sărbătorile pascale.
Astfel, în lunea Săptămânii Mari are loc pomenirea patriarhului Iosif, vândut de fraţii săi cu treizeci de arginţi, acesta fiind o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Tot în această zi se citeşte pilda smochinul neroditor. În ziua de marţi din Săptămâna Mare se face pomenirea celor zece fecioare, pildă care ne îndeamnă să ţinem în permanenţă trează credinţa noastră, în ziua de miercuri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei, iar în Joia Patimilor se aminteşte de cele patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului.
Astfel, în această zi se aminteşte despre spălarea picioarelor ucenicilor ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Împărtăşaniei, rugăciunea arhierească, dar şi începutul patimilor prin vinderea lui Iisus Hristos de către Iuda. În Vinerea Mare se face pomenirea Patimilor Mântuitorului, dar şi mărturisirea tâlharului, în Sâmbăta Mare, până la miezul nopţii, prăznuindu-se îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la Iad.
* Datini şi obiceiuri – Cu o puternică semnificaţie teologică pentru credicioşi, Săptămâna Patimilor a adunat, mai ales în lumea satului românesc, şi o serie de tradiţii, credinţe şi obiceiuri. Astfel, se spune că în Lunea Mare femeile încep curăţenia de Paşti, se scoate totul afară şi se aeriseşte casa pentru „a ieşi toate relele de peste iarnă”.
Totodată, se crede că cei care Sărbătoresc Paştele în necurăţenie vor avea casa blestemată. În Marţea Mare sau Marţea Seacă, în lumea satului există credinţa că trebuie să te speli ritualic pentru a „seca bolile”. Tot astăzi au loc şi o serie de practici magice, atât pozitive, cât şi negative, legate de termenul „a seca”. Totodată, sunt întâlnite şi o serie de interdicţii pentru a „nu seca norocul”, „să nu sece spicele de grâu”, ogorul sau chiar puterea şi vitalitatea din familie. În Miecurea Mare, în anumite zone ale ţării, copiii merg cu colidul după asfinţit, la final primind ouă pentru a le înroşi, iar în Joia Mare este ziua în care gospodinele înroşesc ouăle. Tot în Joia Mare se ţine post cu mâncare uscată, nu se mai trage clopotul în biserici, iar unii credincioşi se spovedesc şi împărtăşesc.
Tot în această zi, fetele nemăritate, în timpul slujbei de seară, fac câte un nod într-o sfoară, după fiecare dintre cele 12 Evanghelii citite, iar seara o pun sub pernă pentru a-şi visa ursitul. În Vinerea Mare se ţine post negru, nu se mănâncă urzici, iar în mâncare nu se pune oţet deoarece lui Iisus i s-a dat să bea oţet după ce a fost biciuit. Totodată, se crede că, dacă în această zi plouă, atunci, anul va fi mănos, dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în această zi vei fi tot anul sănătos, iar femeile nu au voie să coacă, să coase sau să ţese. În Sâmbăta Mare au loc pregătirile pentru slujba Învierii. Totuşi, se crede că în această zi trebuie puse în cuptor oalele doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor de cozonac sau pască trebuie să fie doar cu soţ.
