Moldovenii erau percepuți în urmă cu peste 200 de ani drept niște persoane harnice, în timp ce muntenii, aciuați în posturi ”calde” la Curte, trândăveau. Caracterizarea aparține unui viceconsul francez care a întocmit un ”Raport privind Moldova”.
Un fragment din raport a fost redat de Remus Tanasă wordpress.com pe pagina lui Facebook.
„În Moldova boierii sunt mai bogați decât în Muntenia. În această din urmă regiune, toții boierii, obișnuiți să-și găsească rostul vieții în diferite slujbe date de Curte, nu se îngrijesc de moșiile lor, de satele de pe acestea, preferând viața de curteni ce stau de pomană. La Iași, mai toți boierii sunt bogați și, în loc să umble după favorurile domnitorului, mai curând le disprețuiesc. O parte din an și-o petrec la moșie, îngrijind pământul, care, cu puțină bătaie de cap, le aduce venituri mari. De aceea au și de unde cheltui; duc o viață îmbelșugată; casele lor sunt mari și bine mobilate, și tot ce-i înconjoară este de bun gust, ceea ce nu prea se vede la București” (Louis Parrant, Raport privind Moldova, 11 iunie 1798).
Parrant, viceconsul francez la Iaşi, poate exagerează puțin, însă aprecierea sa este în aceeași notă cu cea a altor străini ce au vizitat țările române: Alexandre de Lanaute conte d’Hauterive (1754-1830) sau William Wilkinson, consul britanic la București (?-1836).”
