Revista franceză Le Point a publicat un dosar în care 11 cercetători – 1O premiaţi Nobel din Franţa şi un laureat al medaliei Fields – descriu o lume a viitorului care nu este uniformă, nu este sfârşită, nu este o lume unde totul este roz, dar nici una în care negrul predomină. Q Magazine şi-a propus să ceară unor cercetători români, care vin din sfere diferite şi care s-au dezvoltat la „umbra” unor şcoli diferite, să analizeze, să decorticheze, să ofere o viziune proprie a viitorului lumii…
Decalogul Horizon 2050, aşa cum este el prezentat de…
Serge Haroche (Nobel pentru Fizică 2012): Știinţa este o maşină de schimbat lumea. În timp, poate că mâine vom avea un ordinator cuantic. Mi se spune deja că atunci când manipulez fotonii sau atomii într-o cutie cuantică, experienţele mele vor permite realizarea acestui vis al fizicienilor.
George Smoot (Nobel pentru Fizică, 2006): Capacităţile maşinilor nu vor mai avea nimic de invidiat celor dezvoltate de oameni. Generaţia de astăzi va avea şanse de a trăi cu mult mai mult decât noi. Vor apărea contractele de căsătorie limitate la 10ani, dar reînnoibile. Omul nu va mai fi condamnat să trăiască într-un corp de bătrân.
Dan Shechtman (Nobel pentru Chimie 2011): Biologii vor fabrica fiinţe create pe măsură. Cercetătorii vor decide cum va fi lumea, căci ei au capacitatea de a o transforma, în bine sau în rău. Vor fi capabili să vindece sau să doteze semenii cu genele agresivităţii. Vor exista din ce în ce mai mulţi oameni educaţi iar umanitatea va descoperi o viaţă extraterestră.
Daniel Kahneman (Nobel în Economie 2002): Nudges, acest cuvânt vă spune ceva? Este un concept care face parte din teoria acestui profesor de la Princeton, care crede că aceste mici impulsuri pot influenţa comportamentele umane: ele nu costă nimic, dar au un efect substanţial. Aceasta pentru că omul nu este un individ raţional, ci unul prost informat, leneş, care reacţionează instinctiv şi ia decizii greşite.
Luc Montagnier (Nobel în Medicină 2008): Medicina preventivă şi cea predictivă vor permite depistarea, încă de la naştere, a unor boli azi dificil de diagnosticat rapid: autismul, Alzheimer, diabetul, anumite forme de cancer… O medicină care va fi participativă şi personalizată. O medicină a celor 4 P, eficace, mai puţin costisitoare, şi va pune capăt paradoxului societăţii noastre: oamenii trăiesc mai mult, dar au boli complicate şi în legătură cu îmbătrânirea. Medicina regenerativă va pune capăt bolilor incurabile.
Brian Schmidt (Nobel în Fizică 2011): La un moment dat, Universul nu va mai fi decât o pată neagră, rece, goală. Aceasta din cauză că Universul este în expansiune, şi că galaxia noastră se va trezi, din senin, izolată. Astrofizicienii vor fi cu toţii la şomaj.
Susan Solomon (Nobel pentru Pace 2007): Încălzirea planetei va continua să crească. Şi nici vreun tratat internaţional şi nici vreo geo-inginerie care ar permite aspirarea chimică de CO2, pentru stocare în diverşi masivi muntoşi, nu vor fi de folos. Ci doar o politică tehnologică determinând investiţiile în energiile proprii.
Ei-Ichi Negishi (Nobel în Chimie 2010): Farmacia viitorului devine, potenţial, nelimitată. Ştie ce spune acest japonez. Deja ecranul de televizor din salonul dvs. este din ce în ce mai plat şi mai luminos datorită cercetătorului devenit consilier al Sony. Sunt convins, crede Negishi, că viitorul va fi din ce în ce mai pozitiv, mai bun.
Jean-Marie Lehn (Nobel în Chimie 1987): Mâine, obiectele se vor autoconstrui, moleculele, deja alese, se vor aglomera, încrucişa, combina, până la a atinge proprietăţile căutate. Dezvoltarea unei chimii verzi ne va ajuta să amenajăm o planetă mai durabilă.
Martin Chalfie (Nobel în Chimie 2008): Viitorul va fi… fluorescent. O nouă metodă de a face celulele fluorescente va permite un mai bun tratament al cancerului. Totul va fi posibil datorită unei meduze, Aequorea victoria, care conţine o proteină fluorescentă.
Cédric Villani (Medalia Fields 2010): Lumea va aparţine matematicienilor. Doar această ştiinţă va fi capabilă să răspundă provocărilor energetice, de mediu, cu care ne confruntăm deja. Chiar dacă internetul ne-a modificat obiceiurile, creta şi tabla nu pot fi înlocuite. Terra incognita din viitor nu va fi spaţiul, ci creierul. Dovada o constituie proiectul european Human Brain Project.
DANIEL FUNERIU: INTERACȚIUNEA OM-„MAȘINĂ” VA DICTA VIITORUL
Lumea în care trăim nu mai are multe în comun cu cea de acum 20 de ani. Sursele de informare s-au schimbat, avem mai multă încredere în Facebook decât în demnitarii care ne conduc, iar specialiștii au opinii diferite despre cum va arăta lumea spre care ne îndreptăm. Sau dacă va mai exista. Despre toate acestea, un interviu cu Daniel Funeriu, nu omul politic, ci cercetătorul, doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg.
După lectura opiniilor celor 11 Nobel, o primă observație este că ele nu se acordă: unele sunt optimiste, altele nu, unele susțin că medicina, altele că matematica sau chimia vor desena viitorul. Dvs. cum îl vedeți? Depinde el, într-adevăr, de mijloacele financiare și temporale pe care și le acordă?
Viitorul va fi desenat de decizii raționale sau nu va fi deloc. Faptul că oamenii de știință de înalt nivel nu sunt de acord între ei este mai degrabă îmbucurător. Nici matematica, nici chimia, nici medicina și nici umanioarele sau arta nu vor desena viitorul singure, ci doar împreună. Acest lucru l-a stabilit, cu argumente foarte solide – necontrazise până astăzi – Rene Descartes, încă din 1628. Eu cred, de exemplu, că interacțiunea om-„mașină” (înțeleg prin „mașină” orice instrument artificial, de la telefon la computer, până la proteze) va fi subiectul numărul unu de cercetare în viitorul apropiat. Iar interacțiunea om-„mașină” se află la interfața între toate științele enumerate mai sus, trecând prin tot spectrul, de la lingvistică la matematică.
Pentru Serge Haroche, „știința este o mașină care schimbă lumea”. Dar cercetarea cere timp, nu se face în câteva secunde. Se poate, deci, împăca această afirmație cu timpurile moderne, în care vrem totul cât mai repede și cât mai ieftin?
Tocmai pentru că lumea se schimbă uluitor de repede este nevoie de știință. Și cu cât există mai multă știință, cu atât schimbarea este mai rapidă. Un cerc virtuos. Cei fără de știință se tem de schimbare. Eu interpretez afirmația lui Haroche în altă cheie: până la un punct, religiile schimbau lumea și condiționau oarecum dezvoltarea științelor. În zilele noastre, potențialul de schimbare al omenirii prin științe este cu mult mai mare decât potențialul de schimbare propus de religii. În viitor este posibil ca științele chiar să determine modul în care sunt văzute diferitele religii. Nici măcar religiile nu au schimbat lumea pe cât au făcut-o științele. Dar și religiile și științele o pot distruge. Fundamentalismul religios este astăzi pericolul numărul unu al omenirii pentru că el distruge creierul. Abia pe locul doi aș pune potențialul de distrugere al tehnologiilor prost utilizate.
Imortalitate, contracte de căsătorie pe durata a 10 ani. Însă transformările societale moderne converg împotriva optimismului lui George Smoot, spre o disipare a căsătoriei. Nici vorbă de vreun elixir al imortalității. Despre imortalitate au vorbit alții mai avizați decât mine. Nu văd ce are a face imortalitatea cu 10 ani de căsătorie. Poate pentru unii e moartea pasiunii, pentru alții, doar începutul…
„Educație, educație, educație”. Ca fost ministru al Educației, sunteți de acord cu teorema potrivit căreia educația se află la baza progresului? România, de exemplu, aplică acest deziderat așa cum ar trebui? De ce, cu toate constrângerile și militantismul comunismului, pe atunci exista Educație și acum școala românească e în declin?
Da, educația se află la baza progresului, dar nu a trebuit să fiu ministru al Educației pentru a crede asta. Nu aplicăm asta așa cum ar trebui pentru că sistemul de educație din România a fost distrus aproape iremediabil de oameni care nu au niciun simț al valorilor și care sunt iremediabil ancorați în trecut. Povestea că în comunism aveam educație este o aberație. Dacă aveam educație în comunism, România nu arăta așa astăzi. Dinozaurii educați în comunism au condus educația din România 18 din cei 23 de ani de după Revoluție.
Pentru Daniel Kahneman, omul nu este un individ rațional, ci un tip adeseori prost informat, leneș, care reacționează instinctiv. De unde tendința de a lua decizii absurde. Trăim deci într-o lume imprevizibilă, guvernată de indivizi care au nevoie de impulsuri (nudges) pentru a avansa?
Are dreptate. Oamenii sunt foarte prost informați. Mare atenție însă: sursa informațiilor se schimbă radical. Paradoxal, revenim într-o lume în care informația „din om în om”, „de bouche à l‘oreille” devine tot mai importantă. Mămica unui copil de 6 ani va avea mult mai mare încredere în ceea ce-i spune o altă mămică pe Facebook despre clasa pregătitoare, de exemplu, decât în ce-i spune un ministru la televizor. Oamenii sunt leneși dacă sunt încurajați să fie leneși. Evident că reacționăm instinctiv, ceea ce nu e nici rău și nici grav, dar ceea ce e contraproductiv este când reacționăm pe baza impresiilor. Aici este distincția esențială dintre un om de rând și un demnitar: demnitarul nu are voie să ia decizii bazate pe impresiile sale. Cei care fac asta distrug țara pe care o conduc.
Viitorul va fi desenat de decizii raționale sau nu va fi deloc
Un cercetător ca Luc Montagnier crede că în viitor vom putea înlocui, medical, organele bolnave cu altele fabricate din propriile noastre celule. Dar și că undele electromagnetice emise de rețelele wi-fi, de exemplu, ar fi responsabile pentru unele forme de cancer la copii, și de autism. Are dreptate?
Cu prima parte, ca cercetător, pot să fiu parțial de acord. Dar va mai dura mult și bine până atunci. Cu a doua parte: nu există niciun indiciu serios că ar putea fi cazul. Faptul că ai luat Premiul Nobel arată că ai făcut ceva extrem de important în trecut, dar nu înseamnă că tot ceea ce spui în viitor este adevărat. Asta diferențiază știința de orice alt domeniu: certitudinea că adevărul, oricât de supărător ar putea să fie, iese întotdeauna la suprafață.
Toți acești cercetători au speranțe în rezolvarea unor boli incurabile, legate de rezolvarea problemelor stratului de ozon, însă niciunul nu pomenește de soluții pentru a nu mai muri de subnutriție, de lipsa accesului la apă. Nu sunt acestea aspecte suficient de importante pentru 2050?
Ba da, sunt aspecte foarte importante, dar ele nu țin de știință. Există tehnologii suficient de bune pentru a avea apă potabilă oriunde în lume. E nevoie doar de puțină bunăvoință din partea dictatorilor africani, a clerului de acolo și din partea unor politicieni din Vest. De fapt, problemele legate de foamete și lipsa apei sunt din ce în ce mai puține, chiar dacă rămân prea multe.
Steve Jobs n-a avut studii, ci doar o pasiune și un țel. Într-o lume tehnologizată, ce contează mai mult, invențiile sau cultura generală?
Asta, cu Steve Jobs, este o gogoriță servită de fiecare dată când vrem să arătăm că „se poate și fără școală”. Sunt aici amestecate fără noimă lucruri total diferite: Steve Jobs a avut un extraordinar spirit de antreprenor. Nu înseamnă că nu avea cultură generală. Ce înseamnă, în fond, cultura generală? Răspund tot eu, cu un citat atribuit Selmei Lagerlöf, tot laureat Nobel: „Cultura e ceea ce rămâne atunci când ai uitat tot ceea ce ai învățat”. Succesul lui Jobs nu demonstrează nici că era un inventator fără pereche. Steve Jobs a înțeles ceea ce spuneam mai sus: interacțiunea om -„mașină” va dicta viitorul, a investit în asta și a câștigat. De exemplu, puțini utilizează un iPhone pentru mai multe lucruri decât făcea un Nokia din 2005. Doar că e un alt tip de interacțiune între om și telefon, care ne-a cucerit.
În afara contextului, dar totuși, la ce mai folosește filosofia astăzi? Sau, să mai filosofăm astăzi?
Folosește foarte mult, la structurarea gândirii. Una dintre principalele tare ale învățământului din România este că nu structurează suficient gândirea, iar asta se vede în viața de zi cu zi a României, prea des condusă de oameni fără gândire limpede.
OMUL MODERN, ICAR AL PROPRIEI SALE AMBIȚII
Viitorul se va baza într-o măsură semnificativă pe puterea de calcul care se dezvoltă direct proporţional cu nevoile şi ambiţiile societăţii în limita resurselor disponibile. Factorul uman va fi prezent în continuare cu acelaşi nivel de implicare şi adaptare, chiar dacă în aparenţă tehnologia a luat locul componentei umane în anumite domenii.
de Dr. Radu Beleca, cercetător la Brunel University, Marea Britanie
Vorbim astăzi de „medii virtuale totale” capabile să integreze într-o interfaţă capacităţile informaţionale necesare pentru a rula aplicaţii complexe dintr-un anumit domeniu: în domeniul militar, noile distrugătoare din clasa DDG 1000 Zumwalt sau sistemele Aegis BMD cu componenta Aegis BMD 5.0 şi SM-3 Block IB la Deveselu.
Biotehnologie, Biocibernetică, Implanturi, Neurotehnologie – Cyborgi (Boston Dynamics, MUSC/DARPA – dezvoltare de dispozitive pentru stimulare craniană în domeniul militar sau primul robot astronaut Kirobo) rămân teme actuale în zona militară/intelligence, lumea roboticii dinamice şi pentru comunitatea oamenilor cu dizabilităţi, a supraviețuitorilor tragediilor din războaie sau accidente. Sigur, la nivel militar sunt aplicaţii cu totul speciale, la fel dacă luăm în considerare explorarea spaţială.
Implanturi. Este posibil ca în viitor un procent al umanităţii să fie interesat de astfel de implanturi nu neapărat pentru a rezolva o problemă fiziologică, ci pentru a fi parte din trend, aşa cum azi chirurgia plastică schimbă destine. Problema nu vine atât din comanda şi fabricarea unui astfel de implant, ci a modului cum corpul uman îl acceptă, la care adăugăm efectul psihologic asupra individului, ceea ce până acum s-a dovedit în multe situaţii extrem de dificil. Pe de altă parte, implanturile necesită componente şi soft care vor crea în viitor o piaţă unică, iar nevoia de reparaţii şi îmbunătăţiri va susţine pentru un timp această viziune. Un puls electromagnetic, însă, sau defecţiunea/terminarea sursei de energie care ar menţine un astfel de sistem, după caz, ne pot da de gândit.
Societatea viitorului. Din punct de vedere al modului cum se organizează societatea, rămânem, din punctul meu de vedere, tot într-un zbor al lui Icar, vrem să fim zei, superiori, îmbunătăţiţi, şi ajungem sclavii propriilor noastre ambiţii. Codarea ADN-ului uman şi modificările genetice ridică încă multe semne de întrebare, gen unde şi în ce fel au fost benefice şi mai ales cui. Viaţa, din păcate, nu se rezumă la un cod sau la o structură chimică şi vor mai apune multe stele până când omenirea va mai evolua in mod natural în această direcţie. Deocamdată, avansul tehnologic ne permite un anumit stadiu de observaţie la nivel molecular, un aspect fascinant, dar nimeni nu poate garanta că noi am plecat din Eden fără nicio anomalie/inserţie/mutaţie genetică. Acestea fac parte din frumuseţea şi diversitatea umanităţii. A corecta gene care produc anumite boli sau deficienţe este de admirat, însă pe măsură ce avansăm tehnologic găsim mereu noi şi noi factori care influenţează starea de sănătate şi buna funcţionare a corpului uman. Tindem mereu spre „perfecţiune”, dar cât din această perfecţiune este vis şi cât este realitate rămâne la nivelul fiecăruia să decidă. Ne aducem aici aminte în 2001 de mult discutatul transfer Ooplasmic ca posibilă soluție pentru femeile infertile. În plus, odată ce omenirea se va decide să exploreze spaţiul (şi nu mai este mult timp până atunci, căci nevoia ne va împinge), plantele modificate genetic vor fi probabil un element important în a asigura supravieţuirea omenirii în medii dintre cele mai diverse.
Din punct de vedere al modului cum se organizează societatea, rămânem, din punctul meu de vedere, tot într-un zbor al lui Icar, vrem să fim zei, superiori, îmbunătăţiţi, şi ajungem sclavii propriilor noastre ambiţii.
Universul… cald. Altfel vorbind, luând în considerare diferite rapoarte şi analize legate de starea omenirii, avem motive de îngrijorare pentru borna 2050 legate de o posibilă criză alimentară. Analizele comportamentale, psihologia cognitivă etc. sunt, ele, în plin avânt şi au parte de o dezvoltare fără precedent. Pentru a crea lideri eficienţi/ a lansa campanii/ a influenţa decizii/ a crea scenarii sociale în viitor ai nevoie de date cât mai precise la nivel comportamental, cognitiv etc., al populaţiei-ţintă (Institute of Noetic Sciences, Proiectul Solo – Războiul din Golf, dezvoltare de tehnologii nonletale, amprentarea craniană, stimulare magnetică transcranială). Universul nu este „nici vid, nici rece”. În acest moment al dezvoltării rasei umane aşa îl percepem. În timp, vom mai evolua şi explora acest spaţiu, ceea ce cu siguranţă ne va schimba percepţia asupra universului, deocamdată fragilitatea corpului uman nu face faţă mediului extraterestru. Privind planeta de la distanţă, ne putem întreba cât vom mai trăi în acest strop/glob albastru luând în considerare modelele „Limits to Growth”.
Educaţie, educaţie, educaţie. Revoluţia industrială e dependentă de resursele umane şi de cele materiale. Pentru a eficientiza procesele este nevoie de „educaţie, educaţie, educaţie”, însă viaţa nu se rezumă doar la acest lucru. Modul în care un individ se educă/autoeducă variază de la segmente de populaţii la naţiuni şi continente. Deocamdată ne educăm să fim sclavii unui sistem economic şi ai unei structuri piramidale a societăţii. În viitor, poate vom urma alte căi.
Moleculele sănătăţii. Alchimiştii moleculelor sunt cu adevărat nişte oameni deosebiţi. În cazul unui tratament, de exemplu, este un drum lung şi extrem de complex, cel al medicaţiei de pe masa „creaţiei” până la ţinta din corpul uman. Putem vorbi la nesfârşit de efecte secundare, placebo, cât de eficient este cu adevărat sau nu un nou drog versus interese economice, adevărul este că sănătatea este prioritară pentru omenire, aşadar, în acest domeniu vor apărea mereu inovaţii şi descoperiri extraordinare în viitor. Un domeniu prioritar este cel al organelor artificiale. Aici vorbim fie de cele organice, fie de cele mecanice. Problema rămâne mereu compatibilitatea, fie că vorbim de organe crescute în laborator sau prelevate de la donator. Cele mecanice vin cu avantajele/dezavantajele lor şi necesită mult rafinament tehnologic.
Mediul înconjurător. Refacerea stratului de ozon este crucială pentru supravieţuirea omenirii (adică eliminarea totală a inhalatoarelor wcu clorofluorocarbon pentru administrarea medicaţiei cu albuterol). În plus, este greu să explici intereselor economice şi lipsei de educaţie problema poluării/consumului excesiv. Trăim azi într-un compromis dureros între cele două. Învățăm tot mai mult despre efectele acţiunilor şi aventurilor noastre tehnologice asupra mediului şi sănătăţii. Din păcate, foarte multe lucruri se ascund sub preş din varii motive, în special frica de adevăr. Nu doresc să detaliez efectele testelor nucleare, ale poluării continue cu substanţe cancerigene şi ale sufocării omenirii în bula progresului. Facem atât cât putem în condiţiile date.
Creierul uman e viitorul. „Terra viitorului stă în puterea creierului” – da, dar să nu uităm însă de inimă şi, mai important, că acest creier nu funcţionează fără doza necesară de oxigen şi nutrienţi. Viaţa în complexitatea ei nu se rezumă doar la creier (este doar un organ). Avem nevoie de aer/apă/hrana să trăim, şi nu de ele poluate. Cancerul îşi va găsi tratamentul într-un viitor apropiat. Astfel poate vom înţelege mai bine echilibrul fragil şi extraordinar al vieţii. Pe de altă parte, sper pentru unii dintre noi să înţelegem mai bine şi rolul virușilor pe această planetă. Trebuie să îi respectăm, pentru că avem foarte multe de învăţat de la ei.
