9.3 C
Paşcani
marți, aprilie 23, 2024

Lacrimi si durere in urma profesorului Petrea. Sute de mesaje pe retelele de socializare

A ramas o mare durere in urma profesorului de matematica Constantin Petrea, care a murit sambata. Sute de mesaje au aparut pe retelele de socializare de la fosti si actuali elevi, cadre didactice, vecini de bloc si cunoscuti. Toti spun ca era un om deosebit si un profesor de exceptie.

Nu mi-a plăcut niciodată matematica. 
Dar imi plăcea proful de mate.
Imi plăcea atât de mult, incât m-am împrietenit și cu matemtematica.
El nu era genul de om care să se poarte cu mănuși albe cu tine, care să treacă cu vederea neștiința și greșelile. Era cel mai sincer om. De un mare caracter. Un dascăl dedicat și pasionat de meseria lui. Un om cu un simț al umorului delicios și cu o autoironie rar întâlnită. 
Cu o înfățișare ușor dură, o statură inaltă și impozantă, cu o ușoară răgușeală și niște mâini fenomal de lungi și de frumoase.
Erau momente când il surprindeam privind pe fereastra clasei, spre zări indepărtate. Parcă ascundea o durere. Părea un actor italian din sfera romanticilor. De altfel, mi-a și mărturisit in treacăt, că mereu și-a dorit să fie actor. 
Iubea animalele. Avea căței. Pe care îi îngrijea și cărora le vorbea ca unor oameni.
Visa noaptea probleme și geniul său il chinuia atât de tare, încât îl ținea treaz ca să le transcrie.
Știu asta din mărturiile sale, dintr-o zi în care ne-am intersectat, intâmplător, pe stradă. Și am povestit.
Lucky star. Așa-mi zicea. În clasa a 5-a, mi-a spus ca eu voi fi actriță. Știa despre oameni, mai multe decât știau ei despre ei.
Un vizionar. Un om sensibil. Un om profund. Un om care nu se ferea sa își arate emoțiile, dar care știa să te țină la distanță.
Inchid ochii și imi amintesc de anii de generală și de orele de mate în care, deși riscam vreun 7, le așteptam nerăbdătoare.
Profesorul meu de matematică a fost primul meu model de „așa aș vrea să fiu.” Un discurs impecabil, argumente mereu solide, o temelie puternică de cunoaștere, bunătate, mult har și cele mai frumoase costume.
Am un gol în stomac și sufletul mi-e trist. Devreme, mult prea devreme. 
Rămas bun, domnule profesor Petrea!
Odihniți-vă în pace!” …este doar unul dintre mesaje de la o fosta eleva (sursa Facebook).

Astazi cadrele didactice de la cele doua scoli unde a predat, Scoala Iordache Cantacuzino si Colegiul Sadoveanu, au fost la capataiul colegului lor pentru a-si lua ramas bun.

Trupul neinsufletit al barbatului a fost depus la capela de la Biserica “Inaltarea Domnului”, iar inmormantarea va avea loc maine, la ora 14:00. Cortegiul funerar va trece si prin fata Colegiului Sadoveanu. Odihneasca-se in pace!

Alte articole