Începând de astăzi intrăm în Postul Mare, considerat de către Biserica Ortodoxă cel mai important post de peste an. De asemenea, Postul Paştelui este şi cel mai aspru, şi cel mai lung post al Bisericii, creştinii ortodocşi pregătindu-se pentru Sărbătoarea Învierii Domnului. Anul acesta, Paştele ortodox se va sărbători pe data de 8 aprilie, postul urmând să se încheie pe data de 7 aprilie.
Paştele catolic se va sărbători cu o săptămână înainte, pe 1 aprilie. Fiind sărbătoare cu dată schimbătoare, anul viitor, Paştele ortodox se va serba pe data de 28 aprilie, iar în 2020, acesta se va sărbători pe 19 aprilie. De asemenea, cel catolic se va sărbători în 2019 pe data de 21 aprilie, iar în 2020, pe data de 12 aprilie. Calcularea datei la care creştinii sărbătoresc Paştele ţine de două fenomene naturale, unul cu dată fixă, echinocţiul de primăvară, iar altul cu data schimbătoare, luna plină. Aceasta din urmă face ca data Paştelui să varieze în fiecare an. În plus, utilizarea a două calendare diferite explică decalajul acestei sărbători la catolici şi ortodocşi. Biserica Catolică se raportează la echinocţiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează acelaşi eveniment astronomic după calendarul iulian, pe stil vechi.
Obiceiuri
Sărbătoarea Paştelui este considerată de către Biserică ca fiind cel mai important eveniment, astfel încât pregătirea spirituală pentru Înviere trebuie să fie temeinică. În tradiţia populară, duminica de dinaintea postului, adică în Duminica Lăsatului de Sec, care anul acesta a fost pe 18 februarie, era o adevărată sărbătoare, iar femeile pregăteau bucate pentru masa nocturnă la care participau toţi membrii familiei şi invitaţii acesteia. Petrecerea nocturnă purta numele de Lasatul Secului şi continua până către miezul nopţii, moment în care fiecare mesean mânca în mod ritualic câte un ou zicând: „ouşor, ouşor, să-mi fie postul mai uşor“.
Astăzi, în Lunea curată, conform tradiţiei populare, femeile nu lucrau nimic în afară de spălatul ritualic al vaselor pe care, mai apoi, le urcau în podul caselor şi coborau blidele destinate perioadelor de post. Apoi, a doua zi, în Marţea Strâmbă sau Spolocania, femeile luau furca de tors şi mergeau la crâşma satului pentru a se „clăti“ cu ţuică de mâncarea de frupt. Aici, ele beau rachiu fiert cu piper, având credinţa că le va creşte cânepa mare. De asemenea, acestea aruncau cu paharul până în tavan, zicând „atâta să crească cânepa în vară“.
În ceea ce priveşte postul, astăzi, în Lunea curată, se mănâncă doar pâine nedospită şi se bea moare de varză. De asemenea, în această săptămână, în tradiţia populară, se ţine sărbătoarea Zilei lui Sân -Toader. În săptămâna numită a Cailor lui Sân’ Toader, femeile nu urzeau, pentru a nu li se încurca firele, şi nu torceau, pentru a nu fi călcate de cai.
ZIARUL DE IASI
