More

    Care este originea numelor de județe din România

    Array

    Alba – provine de la numele orașului Alba Iulia. Mai precis de la culoarea albă a zidurilor din piatră ale cetății medievale;
    Arad – se crede că provine de la numele cavalerului Orod, cavaler la curteaRegelui Ștefan I al Ungariei, care, în secolul al XI-lea a ajuns în această zonă;
    Argeș – provine de la denumirea râului Argeș care, pe vremea dacilor era numit Argessos (însemnând, cel mai probabil, “strălucitor”);
    Bacău – există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako, strugurelui, care crește în vecinătatea orașului Bacău și este numit “bacă” sau chiar zeul Bachus;
    Bihor – unii spun că ar proveni din sârbescul “vihor” (volbură), alții sunt de părere că ar avea o etimologie traco-dacică, după numele cetății “Biharea” (din bi – doi și harati – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni;
    Bistrița-Năsăud – probabil de la râul Bistrița (denumire de origine slavonă – apă repede) și de la orașul Năsăud (din cuvântul german Nussdorf – Satul nucilor);
    Botoșani – de la un boier numit Botaș (cea mai veche pecete cunoscută până acum a Botoșaniului poartă inscripția “Pecetea târgului Botaș”);
    Brașov – de la numele rîului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă(denumire peceneagă: bara šu – apă cenușie);
    Brăila – de la indo-europeanul “bhreg”, însemnând pisc vertical (cu referire la versantul Dunării, orașul numindu-se în trecut “Piscul Brăilei”);
    (București – de la stâna ciobanului Bucur care, dorind să se apare de otomani, și-a clădit o cetate și o biserică)
    Buzău – cel mai probabil de la cuvântul autohton “buză”;
    Caraș-Severin – de la râul Caraș (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă);
    Călărași – din cuvântul călăraș – corp militar auxiliar în evul mediu, în Țara Românească;
    Cluj – din latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniștii germani (Klausenburg);
    Constanța – de la orașul Constanța (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare);
    Covasna – din cuvântul slavon “cvaz” (acrișor, referitor la gustul apelor minerale din zonă);
    Dâmbovița – posibil după râul Dâmbovița (de la cuvântul dâmb);
    Dolj – de la cuvântul slav “dolu” (vale);
    Galați – fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiția;
    Giurgiu – de la orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre, numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul orașului lor natal;
    Gorj – de la cuvântul slav “gora” (munte) și râul Jiu (“Jiul de munte”);
    Harghita – probabil din har (“deal” sau “munte” în limbile semitice și turcice);
    Hunedoara – de la orașul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad și vára – cetate (cetatea lui Hunyad);
    Ialomița – după râul Ialomița, denumire de origine slavonă (“ialov” – pustiu);
    Iași – posibil de la populația sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, “yash” înseamnă “faimă”);
    Ilfov – denumire de origine slavonă;
    Maramureș – probabil compus din “mara” (origine traco-dacică: stâncă) și Mureș:
    Mehedinți – din maghiară (méhed – prisacă, stupină; vechea stemă a județului avea reprezentate mai multe albine);
    Mureș – după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris;
    Neamț – după orașul Piatra Neamț (“neamț” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificație în zonă);
    Olt – după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus;
    Prahova – după râul Prahova, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă);
    Satu Mare – de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea;
    Sălaj – probabil din latinescul “silva” (pădure);
    Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium);
    Suceava – probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc;
    Teleorman – denumire de origine cumană (“deliorman” – “pădure nebună”);
    Timiș – după râul Timiș, denumit Tibisis de romani;
    Tulcea – denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul “cay” (râu, apă curgătoare);
    Vaslui – nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) și turcescu “uj” (râu, apă curgătoare);
    Vâlcea – fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă);
    Vrancea – foarte probabil de la “frânc” care, în româna veche însemna “occidental”.Alba – provine de la numele orașului Alba Iulia. Mai precis de la culoarea albă a zidurilor din piatră ale cetății medievale;
    Arad – se crede că provine de la numele cavalerului Orod, cavaler la curteaRegelui Ștefan I al Ungariei, care, în secolul al XI-lea a ajuns în această zonă;
    Argeș – provine de la denumirea râului Argeș care, pe vremea dacilor era numit Argessos (însemnând, cel mai probabil, “strălucitor”);
    Bacău – există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako, strugurelui, care crește în vecinătatea orașului Bacău și este numit “bacă” sau chiar zeul Bachus;
    Bihor – unii spun că ar proveni din sârbescul “vihor” (volbură), alții sunt de părere că ar avea o etimologie traco-dacică, după numele cetății “Biharea” (din bi – doi și harati – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni;
    Bistrița-Năsăud – probabil de la râul Bistrița (denumire de origine slavonă – apă repede) și de la orașul Năsăud (din cuvântul german Nussdorf – Satul nucilor);
    Botoșani – de la un boier numit Botaș (cea mai veche pecete cunoscută până acum a Botoșaniului poartă inscripția “Pecetea târgului Botaș”);
    Brașov – de la numele rîului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă(denumire peceneagă: bara šu – apă cenușie);
    Brăila – de la indo-europeanul “bhreg”, însemnând pisc vertical (cu referire la versantul Dunării, orașul numindu-se în trecut “Piscul Brăilei”);
    (București – de la stâna ciobanului Bucur care, dorind să se apare de otomani, și-a clădit o cetate și o biserică)
    Buzău – cel mai probabil de la cuvântul autohton “buză”;
    Caraș-Severin – de la râul Caraș (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă);
    Călărași – din cuvântul călăraș – corp militar auxiliar în evul mediu, în Țara Românească;
    Cluj – din latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniștii germani (Klausenburg);
    Constanța – de la orașul Constanța (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare);
    Covasna – din cuvântul slavon “cvaz” (acrișor, referitor la gustul apelor minerale din zonă);
    Dâmbovița – posibil după râul Dâmbovița (de la cuvântul dâmb);
    Dolj – de la cuvântul slav “dolu” (vale);
    Galați – fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiția;
    Giurgiu – de la orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre, numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul orașului lor natal;
    Gorj – de la cuvântul slav “gora” (munte) și râul Jiu (“Jiul de munte”);
    Harghita – probabil din har (“deal” sau “munte” în limbile semitice și turcice);
    Hunedoara – de la orașul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad și vára – cetate (cetatea lui Hunyad);
    Ialomița – după râul Ialomița, denumire de origine slavonă (“ialov” – pustiu);
    Iași – posibil de la populația sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, “yash” înseamnă “faimă”);
    Ilfov – denumire de origine slavonă;
    Maramureș – probabil compus din “mara” (origine traco-dacică: stâncă) și Mureș:
    Mehedinți – din maghiară (méhed – prisacă, stupină; vechea stemă a județului avea reprezentate mai multe albine);
    Mureș – după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris;
    Neamț – după orașul Piatra Neamț (“neamț” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificație în zonă);
    Olt – după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus;
    Prahova – după râul Prahova, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă);
    Satu Mare – de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea;
    Sălaj – probabil din latinescul “silva” (pădure);
    Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium);
    Suceava – probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc;
    Teleorman – denumire de origine cumană (“deliorman” – “pădure nebună”);
    Timiș – după râul Timiș, denumit Tibisis de romani;
    Tulcea – denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul “cay” (râu, apă curgătoare);
    Vaslui – nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) și turcescu “uj” (râu, apă curgătoare);
    Vâlcea – fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă);
    Vrancea – foarte probabil de la “frânc” care, în româna veche însemna “occidental”.

    Ce părere ai?

    Related Articles

    Să fim oameni, nu roboți!

    Uitați-vă cu atenție în jurul vostru! În fiecare scară de bloc, pe orice stradă din suburbii este cel puțin o persoană singură sau o...

    O femeie din București își caută mama. Aceasta s-ar fi stabilit în Pașcani

    O femeie din București își caută mama. Aceasta s-ar fi stabilit în Pașcani. //

    Paște fără tichete sociale pentru pășcănenii cu venituri mici! Viceprimarul Rățoi: Sunt bani aruncați pe apa Sâmbetei! Pintilie: În calitate de președinte al PNL...

    Pășcănenii cu venituri mici nu vor primi, in acest an, tichete sociale de Paste. Hotărârea a fost luată de legislativul pascanean, întrunit in ședința...

    INFOBIT - STIRILE ZILEI

    PULSUL ZILEI

    Nu esti conectat la internet